China a început construcția unui gigant hidroenergetic pe râul Yarlung Zangbo, în Tibet, un proiect evaluat la 170 de miliarde de dolari, care ar putea deveni cea mai mare centrală hidroelectrică din lume. Autoritățile din Beijing susțin că această investiție va furniza energie curată și va stimula economia, însă țările din aval, precum India și Bangladesh, se tem de consecințele asupra resurselor de apă.

Proiectul, denumit „proiectul secolului” de premierul Li Qiang, va include cinci baraje pe o porțiune de 50 de kilometri, unde râul coboară abrupt de pe Platoul Tibetan. Primele turbine ar putea intra în funcțiune până în 2035, dar detaliile tehnice rămân vagi, alimentând neliniști în rândul vecinilor care depind de cursul apei.

India, în special, exprimă îngrijorări legate de posibila reducere a debitului râului Brahmaputra (cum este cunoscut Yarlung Zangbo în regiune), care ar putea afecta irigațiile și sursele de apă potabilă. Guvernatorul statului Arunachal Pradesh a avertizat că barajul ar putea reduce debitul cu până la 80%, provocând inundații în zonele joase.

Pe lângă problemele legate de apă, experții avertizează că construcția în zona seismică a Tibetului poate amplifica riscurile de dezastre naturale. De asemenea, sedimentele reținute de baraje ar putea afecta fertilitatea solurilor din aval, unde agricultura depinde de nutrienții transportați de râu.

China susține că proiectul respectă suveranitatea sa și că a discutat cu țările din aval pentru gestionarea riscurilor. Totuși, lipsa transparenței întreține suspiciunile, inclusiv frica că Beijingul ar putea folosi barajul ca instrument geopolitic într-un potențial conflict.

În contextul acestor tensiuni, India a anunțat propriile planuri de construire a barajelor pe râul Siang, în încercarea de a-și consolida drepturile asupra resurselor hidrice. Dispute similare există și în alte regiuni ale lumii, cum ar fi conflictul dintre Egipt și Etiopia privind barajul de pe Nil.

Cu toate acestea, unii experți estimează că impactul barajului chinez asupra debitului Brahmaputra ar putea fi limitat, deoarece cea mai mare parte a apei provine din ploile musonice din sudul Himalayei, nu din Tibet. Indiferent de acest aspect, proiectul rămâne un subiect sensibil în relațiile dintre China și vecinii săi din Asia de Sud.