Radu Burnete, consilier prezidențial, a evidențiat într-o recentă discuție o problemă majoră a economiei românești: numărul mare de angajați din sectorul public, susținut financiar de un sector privat relativ mic. Potrivit datelor, aproximativ 5 milioane de lucrători din mediul privat trebuie să asigure prin taxe și impozite întreținerea a peste 1,3 milioane de funcționari publici.

O situație agravată de rata scăzută a ocupării forței de muncă în România – doar 64% dintre persoanele apte de muncă au un loc de muncă, față de o medie regională de 75-76%. Aceasta înseamnă că presiunea fiscală asupra celor care plătesc taxe este disproporționat de mare, mai ales într-un context în care evaziunea fiscală și economia subterană reduc și mai mult resursele disponibile.

Burnete a subliniat că, deși raportul dintre numărul de bugetari și populația totală este sub media europeană, compararea cu populația activă arată o realitate diferită. „Dacă privatul nu poate susține un aparat bugetar atât de extins, este inevitabil să apară dezechilibre”, a afirmat el.

O altă problemă menționată este distribuția inegală a resurselor umane în administrație. Unele instituții funcționează cu personal insuficient, ceea ce încetinește serviciile publice, în timp ce altele au structuri umflate fără justificare. De exemplu, unele consilii județene au sute de angajați, deși diferențele între regiuni nu justifică astfel de decalaje.

Autoritățile au anunțat că combaterea evaziunii fiscale și optimizarea aparatului bugetar vor fi priorități. „Nu este corect ca unii să plătească mereu, iar alții să scape. Eliminarea acestor dezechilibre va reduce presiunea asupra sectorului privat”, a concluzionat Burnete.

În februarie 2025, în instituțiile publice erau înregistrate peste 1,3 milioane de posturi ocupate, din care majoritatea în administrația centrală. Creșterea față de anul precedent indică o tendință de expansiune continuă a sectorului bugetar, în condițiile în care economia privată rămâne principala sursă de finanțare.